Istoricul localităţii

Istoricul localităţii

Sambata de Sus, ca aprope cele cateva mii de sate din Ardeal este asezat pe un rau care isi are isvorul in varful Moldoveanu (cu altitudinea de 2400m) .Aici au trait Brancovenii si neamurile lor, ei fiind cei care au cladit cele doua bisericii din localitate , Manastirea Brancoveanu din zona turistica , castelul din localitate.

Satul Sâmbăta de Sus apare menţionat documentar la 20 ianuarie 1437.

La 3 aprilie 2003, satul Sâmbăta de Sus a devenit reşedinţa noii comune Sâmbăta de Sus, care s-a separat de comuna Voila .

 

 

Legenda satului

În jurul satului Sâmbăta de Sus s-a creat o frumoasă legendă pe care bătrînii locului n-au dat-o uitării şi o spun cu patimă şi astăzi. ,,Acolo unde este lacul Vlăgăreştilor erau mai demult un mănunchi de case împrăştiate, cam 1,5 km. Era un sătişor. Numele nu se ştie. Oamenii acestui sat erau necredincioşi şi nu posteau niciodată, nici chiar miercurea şi vinerea. Numai o singură familie era credincioasă. Într-o seară, pe cînd toţi locuitorii erau la şezătoare, au venit doi streini, dintre care, unul avea o măciucă în mînă. Tinerii necunoscuţi au început să glumească şi să se înveselească împreună cu toţii de la şezătoare. Aceasta a durat cam pînă la miezul nopţii, cînd una dintre fete le atrase atenţia celorlalte că acei doi tineri nu sînt ca oamenii, au picioare de gîscă şi mîini roşii. În cîteva clipe toată lumea aflase acest lucru. Numai familia credincioasă nu ştia nimic. În marea agitaţie, unul dintre streini chemă pe cei credincioşi afară, în timp ce acela rămas în casă, bătu cu bastonul în podea şi casa începu să se scufunde în pămînt ieşind apă. Toţi se înnecară, afară de familia care ieşise. Cei salvaţi auziră ţipete groaznice din interiorul lacului care apăru în locul micului sat. Ei o luară la fugă urmăriţi de glasurile înăbuşite ale celor scufundaţi. Cînd ajunseră într-un loc unde nu se mai auzi nimic se opriră. Acel loc a fost tocmai la 5 km depărtare de lac, acolo unde astăzi este satul Sâmbăta de Sus. Mai tîrziu veniră din jos dinspre miază-noapte nişte păstori cu oile. Pentru că ziua în care aceşti păstori s-au stabilit aici a fost sâmbăta, satul s-a numit Sâmbăta de Sus" legendă relatată de Ana Vijoli.


 

Înapoi